Sursă: Ziarulunirea.ro

Pensiile în 2026 devin subiect de dezbatere, după ce circulă informații despre o posibilă naționalizare a fondurilor private. Economistul Radu Georgescu explică însă că banii contribuabililor sunt deja folosiți pentru finanțarea statului.

El susține că suma totală contribuită de români în Pilonul II a ajuns la aproximativ 227 de miliarde de lei până în mai 2026. Dintre aceștia, circa 145 de miliarde de lei, adică peste 60%, sunt investiți în titluri de stat, ceea ce înseamnă că statul s-a împrumutat deja din acești bani pentru cheltuieli publice.

De ce nu reprezintă banii de pensie o lichiditate disponibilă?

Economistul explică că fondurile din Pilonul II nu sunt stocate fizic în seifuri, ci investite în titluri de stat, acțiuni și alte instrumente financiare. Astfel, banii contribuabililor nu sunt lichid, ci reprezintă active financiare, iar statul a folosit deja o parte importantă din aceștia pentru finanțarea datoriei publice.

• Din contribuțiile totale, peste 60% au fost investite în titluri de stat
• Restul fondurilor sunt plasate în acțiuni și alte instrumente financiare
• Contribuabilii nu pot opta împotriva acestor investiții
• Naționalizarea în sens juridic înseamnă preluarea activelor, însă în cazul Pilonului II, statul utilizează deja aceste fonduri pentru finanțare

Modificările legislative și impactul asupra contribuabililor

De la 15 octombrie 2025, legea a fost schimbată, iar la pensionare, românii pot încasa doar 30% din suma acumulată, restul fiind plătit eșalonat pe opt ani. Georgescu afirmă că această măsură evidențiază faptul că activele fondurilor sunt deja investite și nu sunt disponibile în lichiditate.

El compară modelul românesc cu cel norvegian, unde fondul suveran nu investește în economia internă și nu folosește economiile populației pentru finanțarea statului. În România, însă, fondurile de pensii contribuie în mod direct la finanțarea cheltuielilor publice, ceea ce ridică întrebări despre sustenabilitatea pe termen lung a sistemului.

Georgescu încheie prin întrebarea dacă modelul norvegian, care păstrează economiile populației departe de finanțarea statului, este mai sustenabil decât cel românesc, în care fondurile de pensii sunt deja parte a mecanismului de finanțare publică.